Astăzi ar fi trebuit să fie o zi specială, dacă nu am fi luat la un moment dat mai multe direcții greșite, care ne-au făcut pe fiecare să ajungem pe alt drum. Și știi ceva? Nu mai doare.
Anul trecut pe vremea asta stăteam într-un pat de hotel înconjurați de șervețele mototolite și-ți spuneam printre suspine că nu te mai iubesc destul cât să rămân și că ești o parte prea mare din viața mea ca să mi-o imaginez fără tine. Așa că eram nefericită și te trăgeam după mine.
Doamne, când mă gândesc ce multe lucruri îngrozitoare ți-am spus atunci… că mă faci să mă simt ca o Cenușăreasă după miezul nopții și că nu-mi place persoana care sunt lângă tine, că dacă rămân am impresia că mă dau bătută … Și plângeam cu sughițuri și mă comparam cu personaje din cărți pe care nu le-ai citit, în timp ce mă priveai încurcat și nu știai ce să-mi spui, pentru că mi-ai tolerat mereu ciudățeniile ca pe un rău necesar, în loc să cauți să le înțelegi.
Poate nu ai fost persoana potrivită pentru mine, iar eu în nici un caz nu am fost ceea ce îți doreai tu, dar acum pot, în sfârșit, să mă bucur de amintirile frumoase, fără să mă mai lase fără aer cele triste. Acum sunt bine, și am fost de ceva vreme.
Sper că și tu.