Aseara in timp ce ma intorceam de la magazin ma suna mama si ma intreaba daca ies undeva. I-am zis ca dorm la Ramona.
Chiar și blugii cu care am venit i-am pus la spălat, că mi-am vărsat suc în brațe.
– Păi și acuma ce ai pe tine? Ceva de-a ei?
– Nu, pijama.
– CE?!?! Cum ești în pijama?!?! Doamne Ferește, tu fată, tu mă faci de rușine.
– Da cine te cunoaște pe tine în Cluj ?
– Și cu ce pijama ești ?
– Aia gri cu urși.
– Doamne… o fi zis ăia că nu ești la semne.
– Cât am stat acolo n-a zis nimeni nimic, probabil după ce am plecat.
– La ce magazin ai fost ?
– La non-stop, în stație.
– LA NON STOP !!? ÎN STAȚIE !!? Nici nu vreau să mă gândesc câți oameni te-au văzut și s-au întrebat ce ai.
– Nu știu, că eu nu m-am uitat la ei și dacă eu nu văd pe cineva, am impresia că nici persoana aia nu mă vede pe mine.
– Doamne apără… măcar taci, că dai din rău în mai rău. Fata mea a ajuns ca Gabi proasta, că numai aia mai umblă pe strada în pijama și în adidași….
– DA, dar ea zice că-i trening, eu recunosc că-i pijama. Vezi, ea nu-i conștientă de problema ei, pe când eu o accept și o îmbrățișez.
(Câteva secunde de tăcere, apoi îmi scutură timpanul un oftat neașteptat, parcă venit de adâncul sufletului)
– Tu o să rămâi nemăritată.