Suntem oameni cu totii, sa gresim este firesc este una dintre cele mai frecvente scuze pe care le auzim. Doar ca manifestari de furie, nervozitate, in fata copiilor poate fi la fel de daunator precum bataia. Tipatul la copii, cu insulte adresate, poate fi comparat cu bataia.
Efectele acestor situatii se intorc ca un bumerang. Asadar nu va fi o surpriza ca un astfel de comportament va fi ulterior copiat. Schimbarea brusca a vocii poate duce la teama, copilul devine anxios, iar cum mesajul nu este nicicum unul pozitiv, tipatul ajunge sa afecteze stima de sine.
Nu-ti doresti sa tipi la copil, dar ajungi cu nervii la pamant
De fapt, ce reprezinta tipatul in fata copilului? De ce se ajunge aici? Poate fi o maniera de impunere, o frustrare, un moment exploziv cand parintele se simte depasit de situatie si nu stie sa isi mai gestioneze starile? Desigur, avem cu totii si astfel de momente, dar a tipa nu rezolva nimic.
Ce e de facut? Pentru ca nu suntem specialisti in parenting si de fapt cresterea unui copil este un carusel, o continua adaptare, este firesc sa avem nevoie de specialisti, de sfaturi si de ajutor. Sedintele de psihoterapie pot fi de mare ajutor. O recomandare este centrul Psihart, cu pagina de prezentare www.psihart.ro.
Un psihoterapeut nu iti va rezolva problemele sau frustrarile de parinte, dar te va ajuta sa gestionezi starile pe care le ai, de ce nu chiar sa le intelegi astfel incat sa ajungi sa eviti astfel de comportamente.
Ce spune specialistul
Atunci cand tipi, mesajul pe care incerci sa il transmiti copilului nu va fi auzit, paradoxal. Copilul nu isi va aminti ce ai spus, ci doar ca ai tipat si asta a generat suparare. Tonul face muzica spune o vorba din batrani, asadar este necesar un ton vocal ce atrage atentia, insa nu depaseste limite. Este important contactul vizual de asemenea.
Asadar, atunci cand un parinte se simte depasit, cand copilul nu asculta, indeplinind o sarcina asa cum a fost ea trasata de adult, raspunsul nu trebuie sa fie tipatul, in incercarea de a restabili ordinea si ierarhia in casa. Abordarea mai corecta este de a vorbi cu fermitate, nu de a tipa.
Pare banal, insa functioneaza. Specialistii spun ca nu cearta este o solutie, ci reconectarea intre cei doi, copil si parinte. Desigur, exista si consecinte ale unor actiuni, dar parintele ar face bine sa ii explice celui mic despre acestea. Copilul are si el nevoie de sansa de a vorbi, are nevoie de validare a starilor, sa fie inteles, sa creada ca este luat in serios.
Terapie de familie sau individuala?
Multi ajung la cabinetul psihologului in disperarea ca au o problema cu cel mic: nu asculta, tipa, nu exista o cale comuna de a potrivi lucrurile firesti, de zi cu zi. Astfel de situatii scot la iveala in cele din urma ca de fapt probleme incepe de la parinte, care tipa, are un comportament ostil in educarea copilului. Drept urmare, ar functiona mai intai de toate terapia individuala.
Pentru cei in cautarea unui psihoterapeut bun Bucuresti, Psihart este o recomandare. Aici pot fi programate sedinte de terapie de cuplu, pentru mama si tatal, de familie, pentru a restabili relatiile parinte-copil sau individuale.
Avem cu totii un bagaj emotional aparte cu care venim, punand bazele unei familii. Din cauza unor traume din trecut, din propria copilarie de ce nu, pot exista situatii cand adultul, desi parinte, are nevoie de ghid, de psiholog. Ajutorul specializat il gasesc la Psihart.