S-a indragostit de el abia cand l-a vazut in uniforma de soldat si l-a asteptat, cuminte, sa se intoarca din razboi si sa o ia de nevasta. Ea dansa cu fiecare ocazie, cu oricine se nimerea, iar el nu se supara niciodata, si se intorceau acasa fericiti, el fredonand si ea inca dansand in sinea ei.
S-au certat cu adevarat o singura data, dintr-o prostie. El avea o masea stricata, care il tortura de cateva zile, iar ea vrand sa-si ofere parerea, l-a prins cu mana exact de locul dureros. Din reflex, el a lovit-o cu cele trei degete din mijloc, peste obraz.
– Nu m-a durut, dar am plans toata ziua, mi-a spus strabunica.
– De ce ?
– Pai, ca m-a lovit !
– Mi-a parut asa de rau, ca am plecat de acasa, de rusine, si seara cand m-am intors, am gasit-o buhaita de la atata plans, mi-a spus strabunicul.
Si-au cerut iertare amandoi si niciodata de atunci nu si-au intunecat fericirea unul altuia.
Acum, peretii lor sunt impanziti de poze ale copiilor, nepotilor si stranepotilor, iar la loc de onoare troneaza poza ingalbenita de vreme care a facut toata diferenta, poza strabunicului in uniforma de soldat.
In fiecare an, de Pasti si de Craciun, strabunica se trezeste inainte de rasaritul soarelui ca sa framante cantitati enorme de aluat, din care sa faca apoi cozonac pentru toata familia.
Nici strabunicul nu considera batranetea buna numai pentru odihna. Acum cativa ani a cazut din nuc, pentru ca s-a gandit ca are timp sa sara pe alta creanga, chiar dupa ce o taie pe cea pe care sta. In sufletul lui inca era destul de rapid pentru asta.
Isi petrec serile uitandu-se impreuna la televizor din pat si comentand fiecare serial de parca personajele ar fi vecini de-ai lor care fac lucruri scandaloase.
Au grija unul de altul, se plang putin si isi spun “batrana mea” si “batranul meu”.
Cand mi-am dus iubitul sa-i cunoasca, s-au ridicat in picioare si s-au asezat umar la umar, ca doi copii, ca sa ne arate ca diferenta de inaltime dintre ei e aceeasi ca a noastra.
L-au placut mult, spre deosebire de cel dinainte, despre care au auzit un zvon ca ar fi vorbit urat cu maica-sa. “Si daca vorbeste urat cu ea, cum crezi ca o sa vorbeasca cu tine ?!”
Ne-au dat sfaturi, au depanat amintiri si ne-au urat o iubire ca a lor.
Ce urare mai frumoasa ar fi putut sa ne faca?