Arăt ca şi cum aş avea o fetiţă ? Sau ma rog, un băiat, sau un câine foarte foarte mare ? (Ştiu că nu-i totuna, dar implică şi el o responsabilitate, nu?) Nu prea cred, având în vedere că operația m-a redus la 53 de kilograme și sunt mai mereu luată drept “copilă de liceu”.
Atunci…arăt ca şi cum ar trebui să am o fetiţă ? Degaj ceva iz de instinct matern excesiv, până în stadiul în care par o persoană care ar cuibări şobolani şi le-ar da lapte cu pipeta ?
În cel mai bun caz am gusturi de “fetiţă”, ceea ce sigur, nu-i ideal, dar o problemă mult mai uşor de tolerat decât toate celelalte posibilităţi pe care le am în minte.