De cand eram mica mi-a placut sportul. Am fost tot timpul prima din clasa la ora de sport si chiar si baietii se mirau, mai ales ca sunt fata. Am avut niste profesori foarte buni. Iar in clasa a 7-a parca, profesorul de sport m-a indrumat catre un club. Am acceptat provocarea imediat de a face atletism.
Am intrat intr-un colectiv frumos, cu multi sportivi. Parca era a doua familie…..
Faceam antrenamente catre 3-4 ore si zilnic eram cu ruscasul cu echipament dupa mine. Perioada asta m-a schimbat mult. M-a ambitionat, am invatat sa pretuiesc mai mult ceea ce fac sportivii si eram mai sigura pe mine .
Fiecare competitie era importanta pentru mine. Antrenoarea avea incredere in mine si stia de ce sunt in stare.
Dupa 2 ani am renuntat din anumite motive, desi poate ca n-am avut de ales. Insa cu siguranta a fost o perioada frumoasa din viata mea 🙂
Apoi am intrat in echipa de handbal a liceului. L-a inceput m-a atras, apoi am simtit ca parca nu ma mai regasesc. Pentru ca eram o echipa si nu intotdeauna castigam competitiile ( eu care castigam la toate competitiile cand faceam atletism). Poate unii nu-si dadeau silinta destul si asta nu mi-a placut. Insa nu regret ca am facut si handbal.
Parintii intotdeauna m-au sustinut si asta a contat pentru mine.
In concluzie, sportul m-a educat si mi-a dat o alta imagine despre viata.